Pagina principala / Noutăţi / Interviu cu Tudor Rădeanu, şef al Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei Ungheni

Interviu cu Tudor Rădeanu, şef al Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei Ungheni

17 iunie 2015

Raionul Ungheni poate servi drept exemplu pentru alte raioane ale republicii în implementarea Serviciului de asistenţă parentală profesionistă (APP) şi nu numai. Povestiţi-ne un pic care a fost parcursul acestui serviciu?

Mulţumim pentru apreciere, dar aş vrea să menţionez aici contribuţia organizaţiei „Parteneriate pentru fiecare copil” (PPFC), în ceea ce s-a realizat în raionul Ungheni, în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi familiei. Ne-a entuziasmat profesionalismul şi devotamentul pentru ceea ce face. Am închis două instituţii rezidenţiale – Şcoala auxiliară din Sculeni şi Şcoala internat din or. Ungheni, cu un număr de peste 150 de copii. În paralel, am creat Serviciul de sprijin familial, Serviciul APP, care, după părerea noastră, este cea mai eficientă formă de protecţie a copilului în condiţiile actuale ale Republicii Moldova. Această formă se practică pe larg în ţările Europene şi sper că şi la noi acest tip de serviciu va lua amploare în continuare, inclusiv în raioanele care nu au avut oportunitatea de a fi beneficiare ale proiectelor implementate de PPFC. La momentul actual, 67 de copii sunt plasaţi în familiile a 40 de asistenţi parentali. Practic, am atins o limită când considerăm că aceasta ar fi fost media necesarului de asistenţi parentali profesionişti în relaţie cu problemele şi nevoile din acest domeniu.

Şi totuşi cum aţi reuşit să obţineţi astfel de rezultate?

Sunt un practician idealist. Am citit mult despre copii, familie. Am memorizat o frază a unui scriitor ilustru „Nimic nu costă în viaţă cât o lacrimă a unui copil – nici un război, nici un eveniment istoric – nimic!”. Păstrez în memorie imaginea suferinţei, lacrimile, privirile triste ale copiilor din internat… Am ajuns la concluzia că numai aceasta este calea: fiecare copil trebuie să trăiască într-o familie, fiecare copil trebuie să simtă că este o personalitate şi abordările faţă de nevoile lui trebuie să fie individualizate.

Ce alte servicii sociale pentru copil şi familie dezvoltaţi la nivel de raion?

Avem în raionul Ungheni Centrul de plasament maternal pentru cupluri părinte-copil, deschis tot cu suportul PPFC, care are drept scop prevenirea separării copilului de familie. Posibil, în timpul apropiat vom mai crea şi alte servicii de protecţie a familiei şi copilului, inclusiv un centru de informare. Serviciile nu se creează pentru totdeauna, ele trebuie create şi menţinute atât timp cât este nevoie de ele. Apoi, ele ar trebui să fie modelate în contextul timpului şi problemelor care există. Un alt tip de serviciu social este Serviciul de sprijin familial, care se intercalează la orice etapă cu serviciul APP, ori lucrează în paralel. Noi lucrăm foarte mult la prevenirea separării copilului de familie, intervenind în situaţii de urgenţă, printr-o intervenţie timpurie, pentru a preveni separarea copiilor de familii şi pentru a reduce riscurile de intrare a acestora în sistemul rezidenţial de îngrijire. De aceea, serviciul respectiv este unul foarte important şi sperăm că, pe viitor, la nivel de raion, în cadrul politicilor noastre, îndreptate spre familie şi copil vom focusa mai multe mijloace pentru a dezvolta serviciul dat. Şi aici mă refer atât la mijloace financiare, cât şi la resurse umane. Vom extinde aria de acoperire a acestui serviciu, vom intra pe vârste mai timpurii, pe primii ani de viaţă. Vom lucra insistent în această direcţie, vom consolida capacităţile de lucru ale echipelor multidisciplinare, pe care le considerăm foarte importante în acest context, pentru că fiecare actor care are tangenţe cu protecţia copilului să înţeleagă uniform problemele şi soluţiile. Evident că este mult de lucru şi este necesar de a antrena în instruiri şi specialişti din alte domenii de activitate cum ar fi: poliţia, medicina, care au un rol important în asigurarea bunăstării copilului aflat în dificultate. Totodată, nu trebuie să uităm cel mai important: familia - consolidarea capacităţilor familiei şi colaborarea cu ea. Deseori, noi nu implicăm familia în soluţionarea problemelor proprii, dar le soluţionăm în locul lor. Planificăm, pe viitor, să punem mai mult accent pe această componentă. Ne propunem crearea unor centre de dezvoltare a capacităţilor parentale. Vom pune accent şi pe aspecte de prevenire, cu implicarea actorilor din comunitate. Un rol esenţial îl are mass-media, care ar trebui să vină cu nişte modele de promovare a bunelor practici, a familiilor bune, a istoriilor de succes, pentru a fi preluate de acele familii care nu se pot descurca de sine stătător.

Cum reuşiţi să convingeţi pe cei care au puterea de decizie să ofere surse financiare pentru a putea dezvolta şi menţine acele servicii sociale destinate copilului şi familiei?

Noi am găsit argumentele necesare pentru a convinge factorii decizionali că nevoile şi problemele familiei şi copilului sunt importante pentru o bună guvernare.

Ştim că la momentul dat implementaţi mai multe proiecte transfrontaliere. Care sunt acestea şi ce prevăd ele?

Doar cu mijloace financiare bugetare, este imposibil de a realiza reforme în domeniul asistenţei sociale. Noi am pus un accent deosebit pe atragerea finanţatorilor din alte ţări. Am avut un şir de proiecte pentru consolidarea capacităţilor specialiştilor cu atribuţii în domeniul protecţiei familiei şi copilului. Proiecte transfrontaliere cu tematici ca prevenirea abandonului şcolar în România, Ucraina şi Republica Moldova, unde au participat specialişti din diferite domenii de activitate - profesori, poliţişti, asistenţi sociali. Am avut ocazia să preluăm bune practici la nivel de servicii, gândire, comportament. De asemenea, am participat la instruiri, mese rotunde referitor la prevenirea exploatării copilului prin muncă. Un alt proiect foarte interesant a abordat tematica copilului şi a justiţiei. În calitate de actori i-am avut pe specialişti de la Ministerul Afacerilor Interne, judecători, procurori din Republica Moldova şi România.

Am vorbit despre realizări, dar aţi avut probabil şi eşecuri. Ne-aţi putea spune care anume?

Eşecuri sunt, pentru că nu putem vorbi numai despre succese. Au fost cazuri când a trebuit să scoatem copiii din APP, pentru că am avut suspiciuni că aceştia erau exploataţi prin muncă. Admitem că educaţia prin muncă este foarte bună, dar trebuie să avem foarte clară această limită dintre muncă şi exploatare. Suntem, totuşi, limitaţi în mijloace financiare. La fel, ne lipseşte şi o bună instruire. Numai datorită suportului PPFC formarea specialiştilor noştri a fost posibilă la acest nivel. În continuare, trebuie să ţinem cont că asistenţii sociali comunitari trebuie instruiţi, consiliaţi în continuu. Ar trebui să avem programe specializate şi pentru tineri, pentru că trebuie să-i susţinem, până ce ei vor putea să se descurce singuri în viaţă. Avem şi riscuri legate de turbulenţele politice, fluctuaţie de cadre din cauza salariilor mici.

Ce înseamnă pentru Dvs. o istorie de succes?

O idee virtuală realizată în practică, unde persistă bunăstarea, zâmbetul, înţelegerea, iubirea, dragostea, conexiunea pozitivă cu cei din jur, iubirea de ţară, de familie, lucrul în echipă, profesionalismul…