“Acţiuni corecte pentru fiecare copil” este genericul unui nou seminar desfăşurat recent de AO „Parteneriate pentru Fiecare Copil” (PPFC)”, la care au participat reprezentaţi de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei, si factori de decizie cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului din cele 11 raioane partenere ale PPFC în implementarea proiectului „Familie puternică pentru fiecare copil”. Scopul evenimentului a constat în formarea unei înţelegeri comune în rândul factorilor de decizie şi a specialiştilor care activează în sectoarele educatie, sănătate şi asistenţă socială din ţară privind cadrul de bunăstare a copilului.
Instruirea a fost oferită de un expert din Marea Britanie, care a lucrat pentru Guvernul Scoţiei la elaborarea şi pilotarea cadrului national “Getting it right for every child” (Acţiuni corecte pentru fiecare copil). Modelul scoţian este axat pe o abordare comună, concentrată pe bunăstarea copilului şi prevede implicarea specialiştilor din cadrul tuturor serviciilor accesibile familiei şi colaborarea strânsă dintre aceştia, pentru a contribui maximal posibil la asigurarea celor opt indicatori de bunăstare a copilului, tinerilor şi a familiilor: sănătate, siguranţă, incluziune, responsabilitate, respect, activism, afecţiune, realizări.
Seminarul organizat de PPFC a întrunit două componente: una de pregătire de formatori naţionali şi alta de elaborare şi adaptare a unui cadru naţional privind integrarea şi aplicarea indicatorilor de bunăstare în toate serviciile universale, care va fi pilotat de PPFC.
Printre subiectele esenţiale abordate pe parcursul seminarului, au fost: Lucrul în colaborare şi Principiile bunăstării; Evidenţa, Evaluarea şi Analiza; Planul Copilului, Evaluarea, Analiza strategică, Managementul schimbării etc., toate având la bază instrumente de lucru comune, accesibile tuturor specialiştilor implicaţi în identificarea soluţiilor pentru cazurile comune ajunse în atenţia lor.
Referindu-se la experienţele negative de abuz asupra copilului, expertul scoţian, Mike Mawby, a povestit că investigaţiile ulterioare, au arătat lacunele de comunicare între sectoare.
„ …Şi, de fiecare dată când se producea o tragedie, investigaţiile arătau că aceleaşi probleme ieşeau la iveală: persoanele nu vorbeau una cu alta. Persoanele vorbeau, însă într-o limbă care nu era pe înţelesul lor; specialiştii din domeniul medicinii utilizau termeni tehnici medicali pe care învăţătorii şi asistenţii sociali nu-i înţelegeau, asistenţii sociali utilizau termeni tehnici din asistenţa socială din domeniul psihologiei şi dezvoltării pe care alţi profesionişti nu-i înţelegeau. Poliţiştii foloseau termeni din domeniul Dreptului şi a urmăririi penale pe care alţi profesionişti nu-i înţelegeau (…) Deci, cunoscând toate aceste probleme, modelul pe care noi l-am dezvoltat în Scoţia a avut drept scop să ofere un limbaj pe care specialiştii din toate domeniile să-l poată utiliza în comunicarea lor, pentru a vorbi despre ce se întâmplă şi pentru a descrie într-un mod mai eficient cele întâmplate. Ulterior, am decis să mergem şi mai departe şi să elaborăm propriul nostru limbaj pe care să-l poată înţelege chiar şi copiii şi familiile lor. Deci, nu este un limbaj utilizat în mediile profesioniste, este un limbaj pe înţelesul mamelor şi al taţilor, un limbaj care poate fi utilizat şi de tineri, iar noi sperăm că pe măsură ce persoanele vor deveni tot mai sigure şi le va fi tot mai accesibil acest limbaj, vom ajunge să comunicăm tot mai bine unii cu alţii, cu copiii şi familiile acestora. Şi în cele din urmă, astfel le vom oferi o protecţie mai eficientă.”
Participanţii la seminar s-au arătat interesaţi de această nouă abordare care poate fi adaptată la contextul naţional şi integrată în practicile de lucru cu copiii şi familiile:
Viorica Marţ, Consultant, Direcţia învăţământ preuniversitar, Ministerul Educaţiei:
„Indiscutabil, aceşti indicatori pot fi acceptaţi sau folosiţi în procesul educaţional. Mă gândesc, de exemplu, că ar fi benefică o instruire a specialiştilor din cadrul serviciului de asistenţă psiho – pedagogică, la nivel raional, pentru ca atunci când se evaluează un caz sau altul, să se ţină cont şi de aceşti indicatori. Pentru o conlucrare mult mai eficientă cu reprezentanţii asistenţei sociale şi aici este indispensabil, pentru că nu putem colabora separat. Eu cred că ori de câte ori se face o evaluare complexă de dezvoltare a copilului, trebuie să intervină şi asistentul social. Dacă ar fi informate şi ar cunoaşte principiile de bunăstare, la fel pot fi incluse şi cadrele didactice ale comisiei multidisciplinare, sau a comisiilor de pe lângă asistenţa socială şi atunci cred că scopurile şi acţiunile puse la bază pentru a se ajunge la un rezultat comun, cred că ar fi realizate eficient.”
Tudor Rădeanu, Şef Direcţie Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei, Ungheni:
„Tema este actuală pentru domeniul de asistenţă socială. Structura asistenţei sociale din raionul Ungheni face tot posibilul să organizeze aceste instruiri, deoarece am intrat în profunzime în dezvoltarea capacităţilor şi dezvoltarea calităţii lucrului în esenţă, în domeniul asistenţei sociale şi considerăm că este absolut necesar ca în prezent să lucrăm la dezvoltarea capacităţilor şi de a îmbunătăţi indicatorii, pentru a avea succese în atingerea standardelor în domeniul asistenţei sociale.”
Silvia Tocari, Specialist principal, Direcţia Asitenţă Socială şi Protecţie a Familiei, Orhei:
„Instrumentele date sunt foarte utile. Se simţea demult necesitatea apariţiei lor. Instrumentele cu care noi evaluăm familiile, nu deţin informaţia referitor la indicatori – care sunt riscurile, care sunt factorii protectori – şi trebuie să începem, în paralel, cu instruirea personalului şi cu elaborarea noilor instrumente bazate sau unde să fie incluşi indicatorii de bunăstare. Până când nu vom începe să lucrăm cu indicatorii de bunăstare, care să fie incluşi în instrumentele de lucru, nu vom putea avea un produs pe care îl aşteptăm. (…) Cu părere de rău, la noi medicina pune accent doar pe sănătate, poliţia doar pe siguranţă, asistenţa socială, pune accent doar pe câţiva indicatori. Dar e important să lucrăm pe aceşti 8 indicatori, dar toţi în comun, prin prisma legii 140, prin prisma HG 270. Avem cadrul legislativ, dar avem nevoie de instrumente de lucru adaptate noilor indicatori de bunăstare.”