2 mai 2017

Istorii relatate de practicieni (Partea I)

Pilde demne de urmat cu şi despre familii care pot deveni puternice, dacă sunt motivate şi încurajate

(Povestea lui Andrei şi a Elenei, doi tineri care au reuşit să-şi construiască o familie oarecum fericită)

Andrei și Elena își trăiau poveștile de viață în colțuri de lume diferite. El, tată a doi copii, trecut printr-o căsnicie de 10 ani și o pierdere imensă, cauzată de decesul soției. Ea, absolventă a unui internat, la rândul ei mamă, constrânsă să ducă greul unei conviețuiri marcate de violență, alcool, sărăcie și deznădejde. Modești din fire, niciunul dintre cei doi nu și-au afișat vreodată public situația de dificultate în care se aflau. Munceau cu ziua prin sate, pentru a-și putea hrăni copiii și pentru a le asigura, cu decență, cele necesare. După diverse tentative eșuate de a-și reface viețile, soarta a vrut ca cei doi să se oprească în satul Chetriș. Aici s-au cunoscut și aici au înțeles că dincolo de necesitatea unui serviciu, de care aveau nevoie ambii pentru a-și crește copiii, îi unea visul de a avea o familie fericită.

„Am descoperit familiile date în timpul monitorizărilor privind oferirea ajutorului social. Elena și Andrei nu se cunoșteau pe atunci. De aceea, pentru fiecare caz în parte, am purtat discuții separate în cadrul DASPF, la ședințele de lucru, la care participau și membrii echipei multidisciplinare.” – povestește Olesea Pantea, asistent social comunitar în satul Chetriș.

Astfel, a fost luată decizia de a referi cele două cazuri la nivel de raion, pentru ca familiile să poată beneficia de Serviciul sprijin familial.

„... A fost un prim pas către un viitor mai bun pentru Andrei, Elena și copiii lor, iar veștile bune abia începeau (...) cei doi s-au cunoscut și au decis să rămână alături unul de celălalt, să-și crească împreună copiii.” – continuă asistentul social.

Un ban nu strică, dar nu totul constă în bani

Între timp, echipa multidisciplinară a sesizat și Comisia Copilului Aflat în Dificultate. În urma unei evaluări mai aprofundate a cazului, Comisia a alocat 3000 de lei pentru ca părinții să le poată procura copiilor alimente, hăinuțe și alte lucruri de strictă necesitate, care lipseau din casa familiei proaspăt formate.

Noua familie a fost susținută foarte mult și de Primărie, care, pentru început, a venit cu un suport bănesc, în sumă de 500 de lei, produse alimentare, medicamente la necesitate și le-a făcut rost de câteva păsări, pentru a-i ajuta pe părinți să-și înfiripeze o gospodărie modestă.

„Desigur, ajutoare au mai urmat, dar ceea ce ne-a impresionat cel mai mult, a fost deschiderea și promptitudinea comunității la apelul nostru de a ajuta această familie. Receptivitatea de care a dat dovadă întreaga comunitate a fost impresionantă. Fiecare a dorit să contribuie cu câte puțin și aceasta a însemnat mult pentru familie.

De altfel, contribuţia comunității este foarte importantă în astfel de situații. Pornim de la ideea că la sat oamenii se cunosc între ei și știu ce fel de ajutor poate oferi fiecare atunci când vecinul, prietenii sau rudele trec prin momente dificile. Bunăoară, în cazul acestei familii, vecinii au venit cu tot felul de ajutoare – de la alimente, la haine... până și nași de cununie s-au găsit printre vecini! Iată așa s-a născut o nouă familie în sat!” – spune primarul, Zinaida Diaconu.

Asistentul social ştie cel mai bine cine, unde şi cât

O comunitate receptivă la problemele familiilor, indiferent dacă aceasta face parte din grupul de risc sau doar se află temporar într-o situație de criză, va aduce întotdeauna rezultate bune.

Bineînțeles, multe resurse din comunitate sunt „activate” de către asistentul social comunitar, care face legătura între acestea și beneficiarul propriu-zis. Asistentul social știe cel mai bine cum să sensibilizeze și să informeze corect localnicii cu privire la felul în care poate și trebuie să fie gestionată o anumită situație, sau unde să orienteze persoanele care au nevoie de ajutor.

În acest sens, familia a primit și suport medical, fiind asistată, la necesitate. Totodată, a fost mobilizată și școala: profesorii de la Gimnaziul din sat au oferit copiilor suportul didactic necesar, ajutându-i astfel, să recupereze materia de studii și să se integreze cu succes în colectivul școlar.

”Acest lucru a contribuit simțitor la dezvoltarea intelectuală a copiilor și a „împiedicat” instituționalizarea lor în internate. Ei au rămas acasă, alături de părinții lor. Chiar dacă vorbim despre o familie în care cresc copii din căsnicii diferite, observăm că toți copiii au dezvoltat atașamente puternice atât față de mamă, cât și față de tată. Acum Andrei și Elena sunt considerați părinți de toți cei trei copii.” – relatează Mamai Alesea, pedagog în cadrul Gimnaziului din s. Chetriș.

La rândul său, polițistul de sector a efectuat câteva vizite la domiciliul familiei, a discutat cu părinții și cu vecinii acestora, pentru a se asigura că situația este sub control și pentru a-i face să înțeleagă că pot miza pe suport în orice situație, chiar și atunci când au nevoie de sfaturi.

Proiectele care se referă la acest reportaj