"Mi-am promis că voi ajuta copiii care nu au o familie, să simtă că au mamă şi tată".
Elena Diaconu, asistent parental profesionist.
Doamna Elena Diaconu s-a hotărât să devină asistent parental profesionist mult mai înainte de anul 2013, atunci când a scris cerere la DASPF şi a fost acceptată să profeseze în calitate de asistent parental profesionist. De fapt, această decizie vine din motive mai profunde, influenţate de trecutul său. Doamna Elena a învăţat la şcoala internat din Ungheni.
"În fiecare zi de vineri şi în vacanţe, copiii care aveau părinţi mergeau acasă. La internat rămâneau copiii care nu aveau o familie şi o casă unde puteau să se întoarcă" – povesteşte Doamna Diaconu.
Era şi cazul unei fetiţe mai mici decât doamna Elena, care însă nu avea pe nimeni şi rămânea mereu în instituţia rezidenţială. Sentimentul de jale şi neputinţa de a o ajuta, au făcut-o pe doamna Elena să-şi promită încă de pe atunci că, în viitor, când va avea posibilitatea, va face ceva pentru aceşti copii, ca ei să simtă că au mamă şi tată.
Fiecare dinre aceste materiale păstrează o amintire de neuitat a unor momente frumoase, trăite alături de copii – de la cântece vesele, la prima călărie… o multitudine de emoţii de nedescris.
Doamna Bodrug este pasionată de fotografie, astfel că la plecarea copiilor din plasament, le dăruieşte câte un disc, care păstrează toate momentele fericite, trăite împreună şi imortalizate acolo.
Asistentul parental profesionist este sigură că acest tip de serviciu oferă copiilor aflaţi în situaţie de risc, măcar temporar, o oază de linişte, căldură sufletească, afecţiune şi dragoste din partea celor care au ales să se angajeze în presterea acestui serviciu.
Anii au trecut, iar Doamna Diaconu şi-a ţinut promisiunea.
În casa lor au venit doar băieţi, atât copiii biologici, cât şi cei luaţi în plasament. Doamna Elena recunoaşte că i-ar place să crească şi o fetiţă, dar nici cu băieţii n-a dus-o rău. Dânsa spune că s-a deprins cu băieţi şi că de fiecare dată ajunge la un compromis cu fiecare copil.
Persoana care a informat-o despre existenţa acestui serviciu a fost asistentul social comunitar din sat. După discuţia cu familia, au fost luaţi plasament primii doi băieţi.
"Atunci când au venit în familie nu aveau un comportament prea bun, dar, prin propriile exemple, prin fapte concrete, am reuşit să-i aducem pe drumul cel bun. Schimbările nu s-au lăsat prea mult aşteptate, chiar şi profesorii de la şcoală au venit cu cuvinte de laudă în adresa copiilor…" – spune doamna Elena.
În familia Diaconu, fiecare membru are activităţile de care este responsabil. Cel mai mult copiilor le place să meargă la biblioteca din localitate, unde au posibilitate să citească şi să-şi petreacă timpul liber.
Doamna Elena îi învaţă pe copii să fie buni, corecţi şi sinceri, în primul rând cu ei înşişi. De aceea, i-a rugat să nu o numească mamă, nu pentru că nu i-ar plăcea, ci pentru a-i scuti de o suferinţă în plus, atunci când, într-o zi, pentru aceşti copii se va găsi o familie, care să vrea să-i ia definitiv.
Cu toate acestea, ea insăşi, atunci când le rosteşe numele, nu se poate abţine să nu adaoge şi calificativul „al meu”. Doamna Diaconu spune că "… pentru a ajunge la inima unui copil trebuie să-l tratezi ca şi cum ar fi al tău".
Se pare că acest spirit de apartenenţă, începe a prinde rădăcini… la propriu. Unul din băieţii luaţi în plasament a plantat, într-o zi, un nuc la poartă, de care are mare grijă. Dincolo de semnificaţia afectivă, care va rămâne întotdeauna ca o mărturie şi un simbol pentru copii, dar şi pentru familia Diaconu, băieţii deja au început a se gândi la posibilitatea unei afaceri, care, peste un timp, le-ar putea aduce o sursă de venit.Exemplul doamnei Elena a fost urmat şi de una din rude, care a devenit de curând asistent parental profesionist şi are deja un copil în plasament.
Asistentul parental profesionist păstrează legătura cu rudele copiilor, astfel asigurând ca relaţia lor să nu dispară.