"Alături de copii descopăr zi de zi lumea mai bună".
Pe soţii Aga şi pe cei doi copii care sunt acum în plasament, i-am găsit implicaţi într-o „dulce activitate”, în bucătăria familiei, de unde se răspândea un miros plăcut de dulceaţă de prune.
Copiii, mai timizi la vederea noastră, s-au ghemuit lângă „bunica”, cea care îi tot îndemna să iasă în faţă, să ne poftească în casă.
Gospodina casei, Doamna Nina, ne povesteşte că motivul care a determinat-o să ia aceşti copii în plasament a fost singurătatea. Soţii Aga au un băiat, dar el a crescut mare şi a plecat la studii. Necesitatea de a asigura un trai decent familiei, a făcut ca soţul să decidă în favoarea unei propuneri de lucru care l-a ţinut mult timp departe de casă.
"Soţul era mai mereu plecat cu lucrul, iar eu, care rămâneam singură, plângeam. Plângeam mai ales după ce vorbeam la telefon şi realizam cât de singură eram" – spune doamna Aga.
Femeia spune că singurătatea a făcut-o să fie mai atentă la suferinţa altor persoane. Aşa i-a venit ideea de a lua pe cineva în îngrijire, cineva care ar fi avut nevoie de ajutor şi de afecţiune.
Despre Serviciul de asistenţă parentală profesionistă, doamna Aga a aflat de la asistentul social comunitar – şi ea Doamna Nina.
"Doamna Nina mi-a vorbit mult timp despre această posibilitate, iar eu simţeam o anumită reticenţă, nu mă simţeam sigură… până la urmă, nu este atât de uşor să iei un copil. Este, totuşi, o responsabilitate. Cel mai tare mă speria vârsta. Dar acum, Slava Domnului, mă descurc şi îmi place această misiune (…) Am încercat de mai multe ori să le sugerez (n. red. – băiatului şi soţului) ideea de a lua copii spre îngrijire, dar mă ciocneam de fiecare dată de egoismul feciorului. La 19-20 de ani, câţi îi avea atunci, simţea că totul este al lui."
Cel care a avut o putere mai mare de convingere asupra băiatului a fost tatăl său, care l-a ajutat să înţeleagă sentimentele, emoţiile şi aşteptările mamei.
Doamna Nina, vădit emoţionată, îşi aminteşte că, în cele din urmă, verdictul a sunat ca o binecuvântare: "Mamă, fă cum crezi".
Cea care a venit prima în plasament la familia Aga, a fost o fetiţă din s. Sipoteni şi a stat în plasament un an şi trei luni, până când a fost luată sub tutelă de o altă doamnă.
Acum familia are alţi doi copii în plasament. Sunt fraţi şi au ajuns la soții Aga, într-o circumstanţă deosebită.
"De copiii pe care îi avem acum în familie, ne leagă o istorie aparte. Eram singură, aveam sentimentul că ceva nu-mi ajunge, iar după venirea lor, ca prin minune, masa de Paşti a fost plină cu de toate, pentru că ei erau cu noi. I-am primit cu braţele deschise. Au venit în miercurea Paştelui, ca un cadou!"
Întrebată dacă, în viitor va mai lua copii în plasament, Doamna Nina răspunde cu absolută convingere: „DA!” Pe de altă parte, recunoaşte că i-ar place ca actualii copii pe care îi are în plasament, să mai rămână un pic cu ea.
"M-am deprins cu ei şi parcă sunt ai mei. Nu-mi închipui altfel casa fără ei".
Copiii i-au recunoscut ca părinţi la puţin timp după ce au intrat în casă.
"Ne-am dus să facem cumpărăturile pentru Sărbătoarea de Paşti, iar pentru că noi femeile avem nevoie de mai mult timp pentru a lua o decizie, eu şi Anişoara am rămas un pic în urmă. Sergiu însă, insista – Eu mă duc la tata! – apoi, într-o zi, imediat după Paşti, trebăluiam prin ogradă şi am auzit, brusc – Mămiiicaaa!! Mămiiicaaa!! – credeam că visez, ca nu ni se întâmplă nouă!"
Fiul biologic, deşi e mai mult ca un oaspete pe acasă, a acceptat situaţia şi chiar se simte bine cu familia sa, care acum este într-o nouă formulă.
Asistentul parental profesionist povesteşte că alături de copiii pe care îi are în plasament descoperă zi de zi lumea mai bună. Dânsa spune că anume copiii sunt cei care îl pot învăţa pe un adult să descopere adevăratele valori, pentru că ei nu au prejudecăţi. De altfel, nici pentru Doamna Nina nu a constituit vreun impediment să ia în plasament copii cu pielea un pic mai întunecată…
"Eu chiar îi dezmierd cu dragoste – ţigănaşii mamei, ţigănaşi!".
Vecinii, la început erau miraţi de alegerea noastră, iar apoi, după ce i-au cunoscut pe copii, s-au lăsat cuceriţi de ei. Cu toţii ştiu că de când au venit copiii în această familie, "mama" nu a mai fost văzută niciodată singură, fie că este implicată în treburile gospodăreşti, fie că merge la cumpărături, fie chiar şi atunci când familia este invitată la petreceri şi sărbători de către rude.
Cei din urmă recunosc că au lăsat de o parte grijile pentru lucrările care trebuie făcute la timp în gospodărie, înainte de venirea ploilor. Au renunţat chiar şi la propriul timp pentru pregătirile de o nuntă, care va avea loc curând în familie, doar să le fie bine copiilor, să aibă ei cele necesare, doar ei sunt cei dintâi.
Mesajul soţilor Aga pentru cei care încă mai stau la dubii în privinţa alegerii de a-şi asuma misiunea unui APP a fost unul simplu, dar sincer şi convingător:
"În primul rând este o mare bucurie pentru însăşi persoana care ia această decizie. Să-i faci pe nişte copii să simtă că au şi ei o mamă, au tată, că au un acoperiş de asupra capului. Îi îndemnăm pe toţi cei care cred că au posibilitatea, să vină în întâmpinarea unor copii care nu au pe nimeni, să ia un copilaş, doi, trei – câtă putinţă au – şi să le ofere căldura părintească, să facă oameni din ei. Din păcate, societatea noastră degradează mult şi este nevoie de valori. Noi îi învăţăm pe copii să fie respectuoşi şi să crească cu Dumnezeu în suflet. Întrebaţi-i ce fac în primul rând când se scoală de la masă. Îşi fac cruciţă şi mulţumesc. Iar nouă nu ne mai trebuie altă răsplată, când ştim că am contribuit şi noi la ceea ce sunt ei acum."
Vizita noastră s-a încheiat cu o defilare pe cinste, oferită de cei doi copii, care şi-au etalat cu mândrie şi deosebită eleganţă hăinuţele şi încălţămintea pe care au fost lăsaţi chiar ei să şi le aleagă, atunci când au mers la cumpărături, împreună cu asistenţii parentali.