22 decembrie 2015

Distanţa mare până la şcoală nu-l determină pe Vasile să renunţe la studii

Vasile1 este un alt copil care, după ani de instituţionalizare, a revenit acasă… Şi el a stat şapte ani departe de familie, pentru că … "este un copil special", şi pentru că acum 8 ani, în şcoala din comunitate nu existau condiţiile necesare pentru elevi ca Vasile.

Vasile

Mama băiatului spune că odată cu şcolarizarea copilului în clasa I, au început şi problemele.

"Vasile a fost înscris la şcoala din localitate, acum 8 ani, dar mai mult de jumătate de an nu a mai putut merge acolo, pentru că era des îmbrâncit de ceilalţi copii şi nimeni din profesori nu-i acorda atenţia necesară."

Iar pentru că în afară de răutăţile colegilor, Vasile se mai confrunta şi cu probleme de sănătate, mama era chemată la şcoală aproape în fiecare zi. După nenumărate drumuri şi la insistenţa cadrelor didactice, care susţineau cu înverşunare că locul lui Vasile nu putea fi în şcoala din comunitate, părinţii au cedat şi au luat, contrar voinţei lor, cea mai grea decizie: să-şi dea băiatul la o şcoală pecială.

De altfel, Şcoala – internat auxiliară din oraşul Nisporeni a fost, timp de 7 ani, casa lui Vasile – o casă despre care băiatul, deşi spune că "acolo toţi erau la fel", preferă, totuşi, să nu vorbească.

Experienţa instituţionalizării şi-a lăsat amprenta asupra dezvoltării băiatului, acum un adolescent binefăcut, dar retras şi nesigur.

Acest lucru ni l-a confirmat şi doamna Elena, cadru didactic de sprijin la Centrul de resurse din cadrul şcolii.

"Vasile a revenit puţin mai timid şi neîncrezător. La început, băiatul se temea că nu va fi acceptat de colegi, dar fiind o fire sociabilă, se pot observa şi schimbările pozitive."

Doamna Elena este cea care îi asistă pe copiii cu necesităţi speciale din cadrul şcolii şi tot Dumneaei ne-a povestit că, faţă de ceilalţi copii cu necesităţi speciale, Vasile se descurcă mai bine la învăţătură.

Băiatul este acum în clasa a noua. Frecventează orele prevăzute de programul şcolar obişnuit, dar şi programul special, care are loc în cadrul Centrului de resurse. Acest program este adaptat la capacităţile lui, ajutându-l să recupereze materia pe care nu a studiat-o la internat. De când frecventează acest centru, Vasile a învăţat sa lucreze la calculator. El este bucuros că reuşeşte să facă rost de informaţie adăugătoare la pregătirea temelor pentru acasă şi că are o sursă de informaţie accesibilă şi interactivă.

"Vasile este un elev sârguincios şi activ, îi place să fie mereu în centrul atenţiei. Aici este încurajat atât de colegi, cât şi de profesori. Mă bucur că Vasile se străduie, are voinţă de a învăţa, de a se pregăti. Este insistent, întreabă întotdeauna şi recunoaşte atunci când nu ştie ceva. Citeşte pe litere, pe silabe, se descurcă şi la matematică. Noi nu putem avea pretenţii prea multe faţă de aceşti copii, pentru ca ei au altfel de capacitaţi. Oricum, în cazul lui Vasile, consider că băiatul se descurcă binişor."

De aceeaşi părere sunt şi ceilalţi profesori, care susţin că Vasile este un băiat perseverent şi comunicabil, calităţi care au contribuit mult la integrarea lui în noul colectiv şcolar şi în comunitate.

La rândul său, Vasile vorbeşte cu deschidere despre clasa în care învaţă. Îi place la şcoală. Stă în prima bancă. Se simte bine alături de cei 19 colegi şi ştie că poate miza pe ajutorul lor atunci când are nevoie.

Evoluţia lui Vasile se datorează, în mare parte, mamei sale. Ea este prezentă în educaţia băiatului, îl asistă la pregătirea temelor şi are grijă ca relaţia dintre Vasile şi ceilalţi doi fraţi să nu fie influenţată de perioada în care băiatul a lipsit de acasă.

Mezinul familiei merge la grădiniţă, iar Vasile îl aduce seara acasă. Odată revenit în familie, Vasile a preluat rolul fratelui mai mare, care, de patru luni, îşi desfăşoară serviciul militar.

Vasile ne povesteşte bucuros că la reîntoarcerea fratelui din armată, vor împărţi odaia cea nouă, la a cărei reparaţie a participat şi el.

Familia locuieşte într-o zonă mai îndepărtată, unde nu circulă transport, iar pentru că Vasile are probleme de sănătate, mersul pe jos devine anevoios, în special în perioada rece a anului. Pentru a ajunge la şcoală, Vasile este nevoit să meargă pe jos câte 45- 50 de minute doar într-o direcţie, dar aceasta nu-l împiedică să meargă la şcoală.

Familia lui Vasile a primit un suport de 7000 de lei de la PPFC – bani care le-au fost de mare folos în construirea unei sobe şi în repararea şi amenajarea unei camere în care urmează să stea adolescentul.

Acest suport a contribuit la consolidarea familiei, care face tot posibilul ca copiii să aibă condiţiile necesare pentru a se putea dezvolta adecvat.


1 Din motive de confidenţialitate a datelor cu caracter personal, numele tuturor personajelor au fost schimbate.

Proiectele care se referă la acest reportaj