Întâi septembrie a marcat începutul unui nou capitol şi în viaţa lui Sandu1 – un tânăr de 15 ani, care, după opt ani de studii la Şcoala – internat auxiliară din Nisporeni, a revenit acasă, la fel ca şi alţi colegi de-ai săi. Cu toţii studiază acum în aceeaşi clasă, la şcoala profesională din oraş, iar alături de dascălii care îi ajută, învaţă o nouă meserie – cea de apicultor.
Băiatul spune că nu are obiecte preferate, dar îi plac mult orele practice.
De altfel, Sandu se bucură de ore practice şi în afara şcolii, pentru că are ocazia să lucreze la prisaca unui vecin din sat. Acolo a
învăţat să îngrijească de stupi, să hrănească albinele, să deosebească mierea adevărată de cea artificială… să însuşească de aproape această meserie. Pentru munca sa, băiatul este remunerat cu 150 de lei pe zi – bani pe care îi gestionează cu dexteritate, pentru îmbrăcăminte, cheltuieli casnice, rechizite şi alte lucruri necesare.
Sandu ne-a mărturisit cu jind că, mai mult decât un bun apicultor, în viitor se vede tractorist şi inginer mecanic, pentru că – spune el – "este o meserie mai întrebată şi se găseşte de lucru mai repede. De aceea, tânărul este convins că îşi va continua studiile, anume pentru a însuşi această specialitate.
Sandu se arată încrezător în propriile forţe. El susţine că are rezultate bune la învăţătură şi este sigur că va promova examenele de absolvire a şcolii profesionale pe care o frecventează.
Bursa pe care o primeşte îi este de mare ajutor. Din ea îşi procură lucruri utile sau îşi serveşte, uneori, prietenii cu câte o gustare.
Sandu şi-a făcut deja mai mulţi prieteni în şcoală, unde susţine că se simte bine şi că nu întâmpină probleme esenţiale la nivel de integrare în noul colectiv.
Tânărul este bucuros că după ore poate reveni acasă, la bunica.
"Acasă este mai bine. Nu îmi este dor de internat. Aici am deja prieteni şi pot face ceea ce vreau."
Nepotul şi bunica se ajută reciproc: el se îngrijeşte de treburile casnice, ea, în schimb, îi găteşte bucate gustoase, care i-au lipsit atât de mult în timpul cât a stat la instituţia rezidenţială.
De mic, Sandu a fost învăţat să se bucure cu puţinul pe care îl are. Vorbeşte puţin, nu are preferinţe şi nu-i plac diferenţele, fie la nivel social, relaţional sau familial. Nici la mâncare nu se arată pretenţios – nu are un fel de mâncare preferat şi apreciază tot ceea ce îi găteşte bunica, pentru că "…atunci când nu e deloc, e mai rău" – admite Sandu, deşi neagă că ar fi trecut vreodată prin timpuri grele.
Familia lui Sandu a beneficiat de ajutor din partea PPFC pentru procurarea materialelor de construcţie.
De altfel, atunci când echipa organizaţiei a fost în vizită de monitorizare la familie, Sandu era activ implicat în lucrările de construcţie a casei lor.
Băiatul mai are un frate mai mic, care, la moment, stă cu mama şi alţi doi fraţi mai mari, care stau cu tatăl. Copiii menţin legătura şi, chiar dacă se întâlnesc mai rar, se simt bine şi se bucură de timpul pe care îl pot petrece împreună, mai ales la sărbători.
Sperăm că odată cu revenirea lui Sandu în familie, sărbătorile să fie cât mai multe, iar întâlnirile între fraţi să nu mai fie prilejuite de evenimente determinate.
1 Din motive de confidenţialitate a datelor cu caracter personal, numele tuturor personajelor au fost schimbate.