Andrei are 17 ani şi o experienţă de viaţă cât pentru alţi 17 ani. Astăzi, băiatul, împreună cu fraţii săi locuiesc cu tatăl, care a ţinut loc şi de mamă, pentru cei 5 feciori. Mama i-a părăsit prea devreme, după ce a pierdut lupta cu o boală incurabilă. A urmat o perioadă mai dificilă pentru familie, dar, cu toate acestea, băieţii şi-au păstrat cumsecădenia, sensibilitatea şi au rămas uniţi. Depăşit de pierderea soţiei, tatăl copiilor nu mai făcea faţă cerinţelor materiale şi nici nu reuşea să-i acorde suportul şcolar necesar mezinului, pentru ca acesta să poată ţine pasul cu colegii săi. Astfel, Andrei a fost instituţionalizat la scurt timp, iar fraţii mai mari au fost nevoiţi să muncească ocazional, prin sat, sau peste hotare, pentru a se putea întreţine.
Familia se reunea doar la sărbători şi, rareori, în timpul vacanţelor, când Andrei putea merge acasă. „…Şi nu era bucurie mai mare pentru familie, când reveneau cu toţii în casa părintească” – ne povesteşte emoţionată Doamna Elena – profesoara care l-a învăţat pe Andrei şi i-a îndreptat paşii pe drumul cel bun.
Localnicii admiră modul în care această familie reuşeşte să menţină gospodăria. Andrei iubeşte mult animalele şi îngrijeşte cu mare plăcere de viţel şi de purcel, fapt care îl face să se simtă în rând cu toată lumea.
O contribuţie deosebită, pentru ca familia să rămână atât de unită, o are şi tatăl băieţilor, care a păstrat constant relaţiile cu familia extinsă. Mătuşa şi unchiul lui Andrei i-au ajutat să facă faţă problemelor, să îngrijească de casa lor. Fraţii mai mari coc pâine şi gătesc cele mai gustoase sarmale. Tot ei se ocupă şi de rezervele pentru iarnă, pregătesc dulceţuri şi compoturi. Fraţii se ajută reciproc, îşi vor binele unul altuia şi dau dovadă de un nivel înalt de ataşament între ei, chiar dacă au trăit separaţi pentru o perioadă. Au învăţat unii de la alţii să gătească, să spele, să-şi poarte de grijă.
„Părinţii lor pot fi mândri că au crescut nişte copii gospodari, prietenoşi şi demni de toată stima locuitorilor satului…” – a adăugat Doamna Elena.
La fel de prezent în viaţa lui Andrei este şi asistentul social, care a fost persoana de referinţă pentru întreaga familie, încă de când băiatul a fost instituţionalizat. Dumneaei a ştiut să-i valorifice potenţialul, a ştiut să-l încurajeze şi să-i cultive dragostea pentru carte. L-a ajutat să-şi accepte aspectul fizic (în urma unui accident casnic, suferit în copilărie, Andrei a rămas cu sechele pe viaţă), iar acest lucru a generat în copil frica de a mai merge la şcoală şi de a relaţiona cu semenii, de teama unei eventuale respingeri.
Doamna Elena a insistat ca Andrei să frecventeze Centrul de zi din sat, unde a beneficiat de suport la pregătirea temelor. Acolo şi-a făcut noi prieteni, a avut acces la computer, la cărţile preferate, a putut să asculte muzica pe care o iubeşte atât de mult şi să deseneze – alte pasiuni ale băiatului, descoperite de profesorii săi.
Datorită perseverenţei lui Andrei şi a implicării active a cadrelor didactice, a suportului oferit de PPFC, astăzi Andrei este printre primii elevi din clasă, la învăţătură. Mai bine de doi ani, băiatul a revenit acasă şi frecventează din nou şcoala din comunitate. Cu toate acestea, emoţiile specifice examenelor (Andrei finalizează ciclul de 9 clase), nu se lasă aşteptate, iar băiatul recunoaşte că „… dacă nu ar fi pentru matematică şi limba română”, care îi cam dau de furcă, „…examenele ar trece mult mai uşor”.
Totuşi, planurile sale de viitor vorbesc de la sine. Andrei este, cu siguranţă, un copil bine crescut, cu principii sănătoase de viaţă şi cu sentimentul responsabilităţii foarte bine dezvoltat. Băiatul îşi doreşte să-şi continue studiile „la o şcoală de meserii, pentru a putea însuşi o profesie”, să lucreze şi să-şi ajute familia, pentru ca fraţii şi tata, să nu mai fie nevoiţi să plece peste hotare, pentru a-i asigura cele necesare.
Cazul lui Andrei este unul de succes, care ne bucură pentru că reflectă nu doar evoluţia unei familii, ci şi munca unei echipe întregi: a asistentului social care i-a fost alături băiatului în momentele cele mai dificile, a cadrelor didactice care au lucrat asiduu cu Andrei, pentru ca el să recupereze materia pierdută, şi bineînţeles a echipei de proiect din cadrul PPFC, care i-a oferit tot suportul necesar familiei, pentru ca aceasta să devină o altă familie puternică pentru cei 5 fraţi.