5 mai 2015

O casă pentru a reuni o familie

Vitalie

Vitalie are 19 ani. Este elev la Şcoala Profesională din Criuleni, unde învaţă meseria de tâmplar de care se declară pasionat. Prima sa lucrare realizată la şcoală, a fost un scaun, pe care maeştrii l-au apreciat foarte bine.

Deşi este încă foarte tânăr, băiatul conştientizează greul care cade pe umerii săi. El înţelege că odată ieşit din sistemul de învăţământ, va trebui să preia rolul de părinte şi grija faţă de fraţii mai mici, dar nu-şi pierde cumpătul.

Vitalie ne-a mărturisit că, pentru moment, se concentrează asupra performanţelor şcolare şi depune toate eforturile pentru a lua cât mai mult din învăţămintele de la profesori. Acest lucru, spune el, îi va asigura o şansă în plus de a-şi găsi un serviciu, iar astfel va putea să-şi câştige existenţa. Nu se teme de muncă, pentru că e deprins să muncească de mic. Fiind cel mai mare dintre fraţi, a fost mereu pus în situaţia de a aduce o pâine în casă.

Cu toate acestea, Vitalie este un tânăr senin, cu multe vise pe care speră să le poată realiza cândva. Pe lângă visul de a le putea asigura fraţilor cele necesare, tânărul visează să meargă în alte ţări, să cunoască specificul altor popoare... să vadă marea... Dar, cel mai mult, Vitalie îşi doreşte o casă. “Nu neapărat să fie mare, dar să fie o casă curată. Să trăim decent. Să fac curăţenie aşa cum îmi place mie şi să ne simţim bine acolo cu toţii”.

Băiatul nu renunţă nici la pasiunea lui pentru tâmplărie. Şi-ar dori ca primele sale lucrări să le dăruiască fraţilor: pentru Vasile, de exemplu, ar confecţiona un şevalet pentru pictură, pentru Loredana, o păpuşă din lemn, pentru Lenuţa şi Jana ar face o masă trainică şi mai multe scaune. Masa ar fi locul în jurul căruia să se adune toţi împeună, să-şi împărtăşească bucuriile şi să-şi facă planuri de viitor. Vitalie chiar are schiţat imaginar cum şi-ar construi ferestrele şi uşile casei, doar de-ar avea şi instrumentele necesare.

Elena

Elena va împlini în curând 18 ani, iar acel moment va fi decisiv în viața ei. Împreună cu Vitalie, fratele de 19 ani îi va primi sub tutelă pe frații lor mai mici: Jana, Viorel, Vasile și Alexandru, aflați acum în orfelinat și Loredana, găzduită temporar într-o familie. Rolul de soră mai mare îl va suplini cu cel de mamă, însă asta nu o sperie deloc.

"Simt că o să mă descurc, deoarece pentru asta am trecut prin toate, și cred că nu o să-mi fie greu", a spus Elena.

Deoarece prin lege părinții lor nu mai pot avea grijă de ei, copiii au trebuit să se maturizeze prea repede.

"A fost foarte greu, am trecut prin foarte multe clipe grele până a ajunge la școală. Foarte multe greutăți am avut cu părinții acasă", a afirmat Elena. Chiar dacă a rămas singură să-și poarte de grijă, Elena nu s-a lăsat pradă greutăților și a intrat la școala de croitorie din Criuleni. Acum face practica la Chișinău, dar e nevoită și să lucreze.

"În oraș acum totul e scump și am nevoie de bani. Sigur că vreau să muncesc ca să am bani", a adăugat Elena.

Visul Elenei, dar și al celorlalți frați este să fie împreună. Iar asta se va întâmpla când vor avea o casă proprie.

"Înseamnă ca o comoară, daca ai casă, ai totul. Pentru mine e important ca să fie fratii împreună cu mine, să-i ajut. Să nu plece de lângă mine niciodată. Doar când o fi mari și o să facă familii. Ei deja sunt mari și pot să mă asculte. O să mă simt și eu mai greu, dar o să ne ridicăm încet", a completat Elena.

Jana, 16 ani, clasa a VIII-a

Jana este sora care are grijă de cei trei fraţi aflaţi în şcoala-internat, îi ajută şi atunci când întâmpină greutăţi la unul din obiectele şcolare. Vrea neapărat să fie împreună cu fraţii şi surorile sale. Din obiectele şcolare cel mai mult îi place limba română şi îl citeşte cu drag pe Ion Druţă. Din toată opera, un loc aparte îl ocupă o povestioară în care este descrisă viaţa a doi fraţi. Jana spune că se regăseşte în această povestioară şi tocmai de aceea, o simte atât de aproape. În viitor se vede croitoreasă, cu toate că îi place foarte mult să cânte şi să danseze, participând cu plăcere la activităţile culturale din cadrul instituţiei rezidenţiale. Casa pe care şi-o doreşte foarte mult Jana şi-o închipuie frumoasă şi luminoasă. În grădină ar sădi un copac de cireşi şi multe legume, din care împreună cu fraţii ar pregăti mâncare gustoasă şi sănătoasă.

Viorel, 14 ani, clasa a VIII-a

Lui Viorel, din toate obiectele şcolare cel mai mult îi place limba română. Citeşte cu plăcere operele lui Mihai Eminescu şi Ion Creangă, în special „Amintirile din copilărie”. Citind isprăvile lui Nică îşi aduce aminte, zâmbind, de ghiduşiile pe care le făceau împreună cu fraţii săi atunci când erau mai mici. Viorel şi-a propus să devină zidar, ca fratele său Vasile. În casa lor, s-ar ocupa de curăţenie, deoarece îi place această activitate. De asemenea, ar găti gustos şi cu cea mai mare plăcere pizza şi cartofi prăjiţi, mâncare pe care o iubesc toţi fraţii.

Alexandru, 13 ani, clasa a VI-a

Cel mai mult, acum, îşi doreşte să fie împreună cu fraţii săi şi să locuiască în casa lor. Băiatul visează la o casă frumoasă, luminoasă şi neapărat spaţioasă, ca să fie loc destul pentru toţi cei şase fraţi ai săi.

Alexandru e un băiat străduitor. Are o reuşită bună la şcoală, iar printre orele preferate se numără educaţia fizică, în special baschetul.

Deşi are doar 13 ani, Alexandru deja ştie că după ce va absolvi şcoala, va merge să înveţe de şofer, întrucât marea lui pasiune sunt maşinile. Băiatul ne-a confesat că mai visează să-şi plimbe fraţii cu un Mercedes şi să le asigure cele necesare, pentru ca ei să nu ducă lipsă de nimic. Deşi au stat separaţi mai mereu, dragostea pe care aceşti fraţi o nutresc unii faţă de alţii este un exemplu pentru oricine: se înţeleg din priviri şi îşi iau apărarea unul altuia atunci când e nevoie. O primă activitate pe care fraţii planifică să o facă împreună, atunci când vor avea o casă a lor, va fi să planteze legume şi nişte copaci de meri, peri şi neapărat cireşi.

Vasile, 13 ani, clasa a VI-a

Vasile şi Alexandru sunt gemeni. Ei au vise îngemănate, dorinţe îngemănate, putere şi speranţă la puterea a doua, cât pentru a acoperi neputinţa celorlalţi fraţi. Vasile îşi doreşte foarte mult să fie împreună cu ceilalţi fraţi, fericiţi şi bucuroşi. Pentru Vasile fericirea este să fie alături de cei dragi. Băiatul îşi doreşte să devină zidar, de aceea se gândeşte să-şi facă studiile în acest domeniu, mai ales că îi place să înveţe. Prima lui lucrare, după ce îşi va primi calificarea de zidar, ar fi un gard frumos pentru casa lor comună şi o căsuţă mică pentru surioara lor, Loredana, acolo unde ea cu prietenele ei şi-ar organiza locul de joacă. Vasile desenează foarte frumos, iar atunci când visul pare să nu mai încapă în sufletului lui, băiatul îl aşterne pe foaie: încetul cu încetul casa lor prinde contur… şi ce casă e aceea, dacă în ea nu sunt icoane? Creionul simplu, mânuit cu măiestrie de mâna lui Vasile, dă viaţă unor icoane foarte frumoase.Băiatul spune că la început a fost doar curiozitatea dacă i se va primi, după care numărul lucrărilor a crescut considerabil. Şi-a dorit încă de mic să meargă la cercul de pictură, dar faptul că s-a aflat într-o instituţie rezidenţială nu i-a permis acest lucru. Vasile însă nu se lasă bătut şi spune că neapărat îşi va urma visul.

Loredana este mezina familiei. Ea are 8 ani

Loredana este mezina familiei. Ea are 8 ani şi, de patru ani, este plasată într-un Serviciu de asistenţă parentală profesionistă din Criuleni. Fetiţa s-a adaptat uşor la noua sa familie. Atât de mult îşi dorea nişte părinţi, încât din primele zile le-a spus “mamă” şi “tată” celor care au fost angajaţi să aibă grijă de ea. Atunci când sunt întrebaţi de sora mai mică, fraţii toţi au acelaşi zâmbet, iar ochii li se umezesc de dor. Cu cea mică au petrecut cel mai puţin timp, dar se bucură pentru ea – ea a cunoscut adevărata fericire de a trăi într-o familie. Deşi a fost separată de fraţi la doar patru ani, Loredana îi ţine minte pe fiecare, iar vizitele lor sunt un adevărat prilej de sărbătoare pentru ea. Le simte dorul, chiar dacă în noua ei familie nu-i lipseşte nimic. Aici în familie se bucură de căldura şi atenţia altor copii care au primit-o cu braţele deschise. Loredana este o fetiţă foarte ageră şi harnică. Se pregăteşte de şcoală, pentru că la 1 septembrie va merge in clasa întâi. Îi plac poveştile, iar în familia în care se află acum, se bucură de o întreagă colecţie de poveşti. Ursuleţul de pluş este jucaria ei preferată. Loredana îşi doreşte să poate reveni acasă, alături de fraţii ei, iar noi toţi putem să-i îndeplinim dorinţa.

Toţi cei şapte fraţi roagă oamenii buni la suflet să-i ajute să-şi îndeplinească visul lor cel mare - de a avea o casă.


Cei şapte fraţi din Criuleni s-au mutat la casa lor

Proiectele care se referă la acest reportaj