Ana
Acum un an Ana era cea mai bună elevă la şcoala auxiliară din Albineţul-Vechi, Fălești. Cu note de 9 şi 8 la mai toate disciplinele şcolare, fata participa la toate concursurile sportive şi artistice organizate pentru elevii din şcolile speciale. Ana era ajutorul de nădejde al învățătoarei, iar uneori chiar rămânea să facă lecţiile în locul ei. “Este mândria şcolii şi nu voi admite să plece de aici”, spunea directorul şcolii ori de câte ori mama fetei încerca să aducă vorba despre transferul copilei în şcoala din satul ei de baştină.
Vasilisa Grigore, asistentul social comunitar din satul Izvoare, r-nul Fălești susține că Ana a ajuns la școala auxiliară din întâmplare. Profesorii de la Albinețul-Vechi au recurs la această metodă pentru a-l determina pe fratele Anei care studia de câțiva ani în instituție să nu mai fugă de acolo.
“A venit directorul şcolii şi a luat-o de acasă. La comisia medico-psiho-pedagogică a fost dusă abia peste o lună și i s-a pus diagnoza retard mintal ușor, deși Ana era un copil ager și deștept și nu avea probleme la învățătură”, ne spune mama fetei.
Această eroare a fost corectată abia anul trecut când o altă comisie a decis să anuleze diagnoza de retard mintal, care i-a fost atribuită în mod abuziv.
După reorganizarea școlii auxiliare în care învăța, Ana a revenit acasă, alături de mama și fratele său mai mare, absolvent al școlii auxiliare din Albinețul-Vechi. Familia se descurcă destul de greu, singura sursă stabilă de venit fiind ajutorul social oferit de stat. La cele câteva sute de lei se adaugă și câștigurile ocazionale ale fratelui său care muncește cu ziua pe la consătenii mai înstăriți. Cu certificatul obținut la absolvirea școlii auxiliare tânărul nu a putut să obțină o meserie.
Deşi la şcoală avea asigurate cel puțin trei mese pe zi şi era cât de cât cald şi curat, Ana spune că nu ar mai schimba pretinsul confort de acolo pe casa părintească, chiar dacă aici uneori e mai greu cu de-ale focului, iar mâncare mai bună au numai de sărbători.
Şi mama fetei spune acum că nu şi-ar mai da copilul de acasă. “Nu ştiam că şcoala din Albineţul Vechi e pentru copii cu probleme, credeam doar că profesorii de acolo o vor ajuta să înveţe mai bine. Am fost şocată să aflu că băiatul meu va obține un certificat în loc de diplomă de absolvire a şcolii“, spune mama copiilor.
Ana își amintește fără prea mult entuziasm despre școala auxiliară deși era, într-un fel favorizata profesorilor și a directorului, grație rezultatelor excelente pe care le avea la învățătură.
“Ne era ruşine să ieşim în stradă, ni se spunea că învăţăm la şcoala de proşti, iar ceilalți copii din sat ne arătau cu degetul. Profesorii, însă, ne încurajau şi ne spuneau să nu-i luăm în seamă, mai ales că la concertele care erau organizate în sat noi ne prezentam cel mai bine...” spune Ana.
La școala în care învață acum Ana nu e nici pe departe printre primii în clasă, asta din cauza că are restanțe serioase la anumite discipline pe care colegii săi le învață de câțiva ani pe când ea - abia din anul curent. Chiar dacă e greu, Ana se străduie să țină pasul cu toată clasa, fiind susținută de colegi și de profesori, dar mai ales de cadrul didactic de sprijin care o ajută la pregătirea temelor, dar și la lucrul suplimentar. Ana are acum un program de recuperare a materiei școlare și asta ar trebui să o ajute să lichideze golurile educaționale. În puținul timp liber care-i mai rămâne după pregătirea lecțiilor, Anei îi place să citească, să o ajute pe mama la treburile casei și, mai ales, să gătească ceva gustos. Tot de bucătărie este legată și viitoarea sa profesie. Ana visează să devină bucătăreasă și să aibă cât mai des pe masă bucate “ca de la nunți și cumetrii”.