Maria1 este unul dintre copiii care anul acesta au revenit acasă din instituţiile rezidenţiale. Era micuţă atunci când a plecat să înveţe la internat, dar a revenit fiind deja adolescentă. Fata este acum în clasa a opta – aceeaşi clasă de elevi, de care se despărţea acum şapte ani, când părinţii săi au fost nevoiţi să o trimită la internat.
Mama fetei recunoaşte că îi pare rău pentru că nu a depus mai multă rezistenţă atunci când profesorii din şcoala din sat insistau ca Maria să fie transferată într-o şcoală specială.
"Atunci erau altfel timpurile" – spune resemnată femeia. Din păcate, nu este o scuză care ar justifica cei şapte ani, în care şi-a lăsat copilul să stea departe de casă, pentru comoditatea celorlalţi.
La rândul său, Maria spune că îi pare rău că a fost lipsită de şansa de a învăţa în aceeaşi şcoală cu semenii săi. Îşi făcuse prieteni în primul an de şcoală, iar acum este nevoită să o ia de la început, atât la nivel relaţional, cât şi în privinţa materiei de studiu.
Maria mai are o soră. Chiar dacă în sat nu este o grădiniţă şi copiii nu beneficiază de o pregătire preşcolară, părinţii fetelor sunt siguri că nu o să mai repete aceeaşi greşeală. Nu vor mai accepta să o trimită la internat şi pe cea mică din cauza nereuşitei şcolare.
"Cel mai bine este acasă, alături de cei dragi şi în comunitate, unde ai posibilitatea să participi la toate activităţile unei comunităţi, fie că sunt organizate de şcoală sau de primărie" – susţine mama hotărâtă, după experienţa trăită cu primul copil. Deşi a învăţat şapte ani la Şcoala – internat auxiliară, Maria refuză să vorbească despre acest lucru. Tânăra spune că ţine minte puţin despre acea perioadă şi că preferă să se concentreze pe şansa care i s-a dat din nou – să meargă la şcoala din sat şi să revină acasă, în fiecare zi, după ore. De aceea, munceşte mult şi depune sârguinţă pentru a recupera rapid tot ceea ce colegii ei au învăţat treptat.
"…Cu toate că îi vine mai greu, Maria este o elevă silitoare şi va reuşi. Se va descurca, pentru că depune efort şi noi suntem mulţumiţi de evoluţia ei" – spune dirigintele
clasei.
De altfel, dirigintele este şi cel care îi insuflă speranţă fetei şi o ajută să depăşească temerile proprii, atunci când mai apar probleme legate de siguranţă în propriile capacităţi.
"Ar fi bine să le scoatem acest titlu – de 'copii instituţionalizaţi'. Ei merită să fie trataţi ca şi ceilalţi copii. (…) Chiar nu ştiu de ce Maria a nimerit acolo (n.red. – la şcoala auxiliară), pentru că aici face treabă bună. Am toată nădejdea în ea. Maria este foarte
activă, s-a încadrat în colectivul clasei. Încetul cu încetul, va fi totul bine" – adaogă dirigintele, care le predă copiilor fizica şi informatica.
La fel şi ceilalţi profesori au o părere bună despre Maria. Cu toţii observă că fata vine cu plăcere la şcoală, iar printre obiectele preferate se numără fizica, geografia, istoria, dar şi activităţile extraşcolare sau cercurile de creaţie, în cadrul cărora Maria are
ocazia să-şi cunoască mai bine colegii de clasă. Pentru a ţine pasul cu aceştia, Maria este ajutată de cadrele didactice de sprijin de la Centrul de resurse din cadrul şcolii. Acolo îşi pregăteşte temele pentru acasă şi este asistată de profesori să asimileze materia pe care nu a studiat-o în şcoala internat.
Tot la Centrul de resurse, Maria ne-a confesat că este încurajată să se exprime liber, să vorbească despre propriile aspiraţii şi planuri de viitor. Aşa s-a aflat că Maria este o gospodină desăvârşită acasă. Îi place să pregătească bucate alese pentru familia
sa, în special plăcinte şi că, în viitor, şi-ar dori să meargă la o şcoală profesională, pentru a-şi consolida cunoştinţele şi abilităţile necesare unei bune bucătărese.
Familia Mariei beneficiază de ajutor social dar şi de suport din partea organizaţiei PPFC – sprijin, datorită căruia a fost posibilă procurarea bunurilor casnice şi crearea unor condiţii mai bune, pentru ca Maria şi sora ei să rămână acasă, pentru totdeauna.
1 Din motive de confidenţialitate a datelor cu caracter personal, numele tuturor personajelor au fost schimbate.